Există prin „forța” unor oameni care redescoperă pas cu pas opera fabuloasă a marelui Brâncuși. Redescoperă opera lui Brâncuși prin mânuțele unor prichindei care readuc arta printre cei mici. Un proiect frumos despre care am auzit citind totb.ro. Am să redau câte ceva din ce au spus ei:

table-of-silencetable-of-silence

„[…]Sunt multe de spus pe tema asta, însă cel mai bine înțelegem cum ar putea arăta un scenariu alternativ când vedem copii jucându-se cu mici Coloane ale Infinitului, pe care le asamblează curioși, ori când potrivesc piesele miniaturale din setul Mesei tăcerii. ”Brâncuși de jucărie,” un proiect al Asociației Minitremu, are nevoie de susținerea noastră, pentru a-i aduce pe cât mai mulți copii aproape de artă, de înțelesul monumentelor, de istoria artei românești — toate acestea, prin joc și joacă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Succesul lui ”Brâncuși de jucărie” e deja testat în rândul copiilor, care l-au reinterpretat imediat, cu ingeniozitate, în case ale prietenilor, în galerii de artă sau tocmai într-o grădiniță din Seattle. Inițiatorii proiectului și-au propus însă să ducă mai departe povestea și s-o pună la dispoziția cât mai multor mâini și minți deschise. Pentru acest lucru, au lansat o campanie internațională de crowdfunding, la care cu toții suntem invitați să contribuim, cu sume mai mici sau mai mari, în schimbul unor recompense greu de refuzat. Înainte de a merge pe site-ul Indiegogo, unde puteți susține acest proiect – concret, prin donații, sau simbolic, dând mai departe vestea între cunoscuți și prieteni –, puteți afla mai multe de la cei doi oameni aflați în spatele Minitremu, cu care am povestit despre artă și jucării.

Când şi cum a început povestea cu ”jucărificarea” lui Brâncuşi?

Jucărificare e un cuvânt frumos . Inițial însă, proiectul n-a început ca ”deturnare” a ansamblului de la Târgu Jiu, o replică din plastic, destinată nu atât copiilor ca atare, cât ideii de copii abandonaţi de părinţi prin parcuri sau la groapa cu nisip, înconjuraţi doar de o mulţime de obiecte fără rost. Era o reinterpretare decepţionantă a Coloanei şi Mesei, care lua în discuţie mai degrabă consumerismul (incluzând consumul culturii oficiale) şi care ducea în derizoriu instituţiile patrimoniale. La scurtă vreme, am avut la rândul nostru un copil, ceea ce a făcut ca ceva din interiorul nostru să se schimbe: am devenit mai interesaţi de lumea şi de conceptul de copilărie şi astfel a apărut, ceva mai târziu, întreg proiectul Minitremu. Automat, jucăriile după Brâncuşi au devenit din lemn, în culori din spectrul solar luminos, cu schepsisuri şi detalii care să ajute dezvoltării unui copil. Rămân în continuare deschise discuţiile despre patrimoniu şi privilegiul artei, însă tonul e altul, iar direcţia opusă.

Unde şi cum au fost folosite până acum jucăriile voastre?

Până acum, jucăriile au ajuns pe mâna câtorva copii şi adulţi care au avut încredere în noi, cărora le-a plăcut proiectul şi au crezut în el. Asta ne face foarte fericiţi, pentru că, în afară de ceea ce sunt jucăriile astea şi cum arată, prin modul în care oamenii le pot obţine acum, ne place să credem că astfel contribuim şi la refacerea unui capital de încredere (încredere şi virtuţi sociale, cum le zice Fukuyama) care la noi e decimat, deşi e baza oricărui tip de convieţuire şi lucru în colectiv. Poate ne atribuim nişte merite cam mari, însă e ceea ce simţim legat de întreg proiectul.

Mai multe puteți vedea aici: totb.ro