Epopeea lui Ghilgameș este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. și aparține culturii sumero-babiloniene, acesta fiind totodată una dintre primele opere literare care prezintă chestiuni de morală și stabilește motivele narative arhetip, păstrate în poezia societăților viitoare.

ghilgames

Ghilgameș era regele care domnea în orașul Uruk din Mesopotamia, pe la 2.700 î.Hr. La moartea sa, faptele i-au fost ridicate la rang de legendă, prin intermediul unui ciclu de poeme sumeriene. Aceste poeme formează baza versiunii akkadiene a operei, scrisă la circa 2.000 î.Hr.; într-un stil care combină istoria, mitul și poezia într-o nouă formă, epopeea eroică. Și alte epopei akkadiene folosesc motive cum ar fi potopul, șarpele veninos, zeița seducătoare și încercarea de a deveni nemuritor, găsindu-și ecou ulterior în poveștile Vechiului Testament și epopei ale hiților, grecilor, romanilor și nu numai.

În Ghilgameș, cititorul descoperă un erou străduindu-se să descifreze înțelesul vieții și inevitabilitatea morții, noțiuni înțelese de oameni, indiferent de secolul în care trăiesc.