…ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”

6 iunie 1917. S-a născut Ion Augustin Nicolae Rațiu. Astăzi se impinesc 96 de ani de la nașterea domnului cu papion, a gentelmanului Ion Rațiu.

Wikipedia ne spune despre Ion Rațiu următoarele:

Ioan Raţiu a fost fiul doctorului Augustin Raţiu şi strănepotul doctorului Ioan Raţiu, conducătorul Memorandumului Transilvănean. Bunica sa, Eugenia Turcu, a fost fiica patriotului şi jurnalistului român Ion Codru-Drăguşanu. A urmat şcoala în Turda şi Cluj, şi în 1938 a obţinut licenţa în drept de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. În 1940, Raţiu a fost numit Consilier la Legaţia Română din Londra, sub ministeriatul lui Viorel V. Tilea. În septembrie 1940, Regele Carol al II-lea a părăsit România şi aceasta a dus la formarea Statului Naţional Legionar. Din această cauză, Raţiu a demisionat din Serviciile Externe, şi a cerut azil politic în Regatul Unit; în 1943, a obţinut o licenţă în economie de la Universitatea Cambridge; în 1945, s-a căsătorit cu Elisabeth Pilkington, fiica colonelului Guy Pilkington; cuplul a avut doi copii, Indrei şi Nicolae.

ion_ratiu__

Sunt multe lucuri pe care nu le știm despre Ion Rațiu și multe alte lucruri pe care domnul Ion Rațiu le-ar fi putut face pentru România. Dar un lucru este sigur, bazele democrației i le datorăm acestui om și a celor care au împărtășit idealurile sale. O democrație șubredă pe care o încercăm de mai bine de 20 de ani probabil că ar fi fost doar de fațadă  fără existanța sa. Ne putem aduce aminte de momentul 1991, când salvatorul Miron Cozma a dat năvală pe bulevardele Bucureștene. Ion Rațiu le-a ținut piept „eliberatorilor”.

Atunci când trupa lui Miron Cozma a pătruns în sediul Parlamentului – aflat, pe atunci, în palatul din Dealul Mitropoliei. Când atacatorii, înarmaţi cu răngi şi topoare, au intrat în sală şi cei mai mulţi dintre parlamentari se pregăteau să dea bir cu fugiții.

Ion Rațiu în stilul său unic le-a transmis doar atât: „Cum îndrăzniţi să intraţi aşa, în această instituţie a democraţiei? Ieşiţi afară, imediat!”, avântul muncitoresc și revoluționar le-a fost blocat făcând cu toții cale întoarsă.

Întorcându-ne la anul 1990, care aducea alegerile prezidențiale câștigate de Ion Iliescu cu scorul de 67% în fața lui Câmpeanu și Rațiu – 4,5%. Examenul de capacitate al poporului român a fost picat atunci. A fost momentul în care am fi putut da cu nasul de o democrație curată,  timp de mai bine de 20 de ani doar am avut așa un iz de democrație, o dâră murdară de democrație.

Am auzit o vorbă care l-a caracterizat cel mai bine: „cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată”.

Alegerea greșită făcută de părinții și bunicii noștri ne-a băgat într-o carantină de 20 de ani, am intrat cu capul în nisip și am declarat cod roșu de lipsă de respect față de culorile drapelului, valori sau mândire națională. Așa de urât sună, ar fi fost altfel dacă sau nu se întâmpla nimic, tot aia era. Trăim cu acest „dacă” legat de gât…

Probabil ideile, viziunile și părerile omului de stat Ion Rațiu vor merge mai departe prin vocea Fundației Ion Rațiu și prin vocea familiei Rațiu dar să nu uităm cele 10 porunci adresate popurului român de Ion Rațiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

„Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.“